duminică, 30 septembrie 2012

Pursuit of happiness

Se spune că e foarte simplu să fii fericit. Trebuie doar să găsești ceea ce îți place sau pe cine își place și gata. Atât de simplu.... Și mai trebuie să găsești micile plăceri ale vieții și să te bucuri de ele. Să nu ai așteptări mari pentru a nu degenera în mari dezamăgiri.
Cred că nu trebuie să confundăm starea de mulțumire cu starea de fericire... Adică acel moment în care simțim că e bine. Știm că se poate și mai bine, suntem siguri de asta dar ne bucurăm că nu e mai rău de atât și ne mulțumim cu ceea ce avem, de teamă să nu pierdem.
Cred că, în acest punct se oprește evoluția noastră. La starea de mulțumire, de suficiență. Trebuie să depășim starea de frică. Să pășim peste această linie care separă mulțumirea de exaltare. Să înaintăm, fără teamă și cu sufletul deschis.
Plăcerea merge mână în mână cu fericirea. E ca un drog. Cu cât ai parte de mai mult, cu atât îți dorești mai mult. Și e normal și firesc. Nu cunosc pe nimeni căruia să îi convină starea de tristețe și nefericire. Însă cunosc mulți oameni care pot mai mult, vor mai mult, sunt triști, neâmpliniți și frustrați, dar nu fac nimic să își schimbe condiția. Sigurul gest pe care îl fac este să găsească motivații și scuze pentru inerția lor.
În viață nu există dead-line pentru fericire, pentru împlinire. Limitele acestea există doar în mintea noastră, noi ni le trasăm.
Ce dacă am 32 de ani? Nu consider că e prea târziu să îmi reconsider aspecte importante ale vieții. Nu e prea târziu să îmi reconstruiesc cariera profesională. Nu consider că e prea târziu să găsesc împlinirea în plan personal. Consider doar că azi e cea mai bună zi, cel mai bun moment să mă ridic și să îmi rezolv problemele. Să scap, bucată cu bucată de ceea ce nu îmi face plăcere, de ceea ce mă ține în loc, de ceea ce îmi provoacă durere și tristețe.
Am învățat că problemele nu se rezolvă singure. Că sintagma "timpul le rezolvă pe toate " nu funcționează. Problemele și sursele nefericirii noastre sunt rezultate a ceea ce NOI am făcut, a ceea ce noi am gândit. Sigurii în măsură să ne debarasăm de ele suntem noi înșine. Nimeni altcineva.
În drumul nostru în căutarea fericirii trebuie mai întâi să dăm jos de pe noi haina nefericirii, haina mediocrității și haina autosuficienței. Atunci v-om fi suficient de ușori pentru a ne mișca liber și de a ne crea oportunitățile care aduc plăcere și fericire.
Totul, păstrând limitele rezonabilului :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu